Pustiul de 14 ani se pregateste de scoala. O incepe, ca toti cei de varsta lui, peste cateva zile. Numai ca, anul acesta, nu va mai merge la scoala doar cu ghiozdanul. Are pregatita la usa locuintei din Ploiesti si o valiza mare. Si un rucsac unde isi tine ghetele de culoare rosu-neon si echipamentul alb-negru imprimat cu o sigla celebra. Pentru pustiul de 14 ani, de acum nimic nu va mai fi la fel ca inainte: pentru ca fost admis la academia de baschet a lui Real Madrid.

De la spate, Lorenzo e impunator. Are 2 metri si e bine legat. Chipul ii e, insa, la fel ca al celorlalti colegi de generatie: bland, copilaros. Dominant pe teren, tanarul Diaconescu devine un monument de timiditate cand reportofonul porneste in fata lui. "Cred ca va trebui sa inregistrati de mai multe ori, ca sa iasa bine", zice el, linistindu-se abia atunci cand ii spunem ca nu va difuzat nimic audio sau video, iar reportofonul tine doar loc de pix si agenda. 

Lorenzo s-a nascut din iubirea Geaninei si a lui Dragos Diaconescu, doi romani care - la fel ca  multi alti - au crezut ca viitorul lor va fi mai bun in Italia. Nu este singur la parinti; mai are un frate mai mic, care a primit tot un prenume italian: Federico. Mezinul de 10 ani are 1,52 m, pare un liliputan pe langa uriasul sau frate, dar iubeste si el baschetul. "Federico e foarte talentat pentru varsta lui, cred ca va ajunge un jucator foarte bun", crede Lorenzo.

Michael Jordan, motivul pentru care a inceput baschetul

In 2010, Lorenzo a descoperit baschetul la televizor. A vazut cateva meciuri ale lui EA7 Emporio Armani Milano, apoi, cand ajungea inapoi acasa de la gradinita, urmarea pe YouTube videoclipuri cu Michael Jordan. A fost momentul cand a decis sa se apuce de baschet: "I-am zis mamei ca vreau sa fac baschet. Aveam cativa colegi la gradinita care practicau deja acest sport, asa ca m-am alaturat si eu lor. Am plecat la drum cu visul ca voi ajunge la un moment dat la fel de bine ca Michael Jordan sau ca macar voi ajunge sa joc in NBA, sa fiu al doilea roman acolo. Colegii mei de gradinita erau fanii lui Kobe Bryant sau LeBron James, mie insa mi-a placut mereu de Jordan".

Milano - Ploiesti - Madrid, cu "escale" in Arena FRB

In vara lui 2011, Geanina si Dragos au fost pusi in fata unei decizii importante. Lorenzo trebuia sa faca pasul de la gradinita catre scoala. Ambii parinti au hotarat ca, pentru copiii lor, va fi mai bine in Romania, asa ca au sacrificat, pentru o perioada, relatia de cuplu, cu gandul la binele baietilor lor. Geanina a revenit in Romania, impreuna cu Lorenzo si Federico, in vreme ce Dragos a mai ramas trei ani in Italia, pentru a sustine mai bine financiar studiile copiilor.  

La Ploiesti, Lorenzo a inceput scoala si a continuat baschetul: "M-am antrenat la Solaris, apoi la Asesoft. A urmat momentul in care clubul bucurestean Dan Dacian m-a dorit. Am vorbit cu parintii si am decis cu totii ca e bine sa fac acest pas. Nu regret niciun moment alegerea facuta. Am avut colegi extraordinari si mi-am facut numerosi prieteni noi". A urmat o perioada lunga in care Lorenzo a facut - de multe ori pe saptamana - naveta pe traseul Ploiesti - Bucuresti si retur. Din dragoste pentru baschet. Parintii il duceau si il aduceau de la antrenamentele din Bucuresti.

Prima competitie nationala la care a participat a fost Campionatul National U13, de anul trecut, de la Mangalia. Apoi a intrat in programul PerformBaschet. A fost remarcat de antrenorii coordonatori din Federatia Romana de Baschet si invitat la antrenamente de individualizare in Arena de Baschet din Basarabia 39. "Trebuie sa recunosc ca federatia m-a ajutat mult in pregatire. Pe langa toate calitatile fizice si baschetbalistice dezvoltate in sedintele de antrenament cu Igor Georgiev, dar si cu ceilalti antrenori din proiect, am gasit multa flexibilitate in program. Practic domnii antrenori au programat sedintele de pregatire in asa fel incat sa pot ajunge de la Ploiesti, fara sa fie afectate scoala sau antrenamentele de la club". 

In mintea lui Lorenzo era pasul catre un alt nivel, asa ca eforturile facute zilnic, antrenamentele, naveta, nu au contat. Stia ca doar tragand din greu poate ajunge acolo sus, unde visa sa fie. "Parintii mei au luat in calcul si Statele Unite, dar am decis ca Europa baschetbalistica e ceea ce imi trebuie in acest moment. Visul american e tentant, dar solutia cea mai buna pentru dezvoltarea mea baschetbalistica este Europa. Am vazut si drumul lui Emanuel Cate, care este actualul meu idol din baschetul romanesc. Vreau sa-i urmez pasii, vreau sa devin la fel de bun si serios ca el. Daca voi fi foarte bun, probabil voi ajunge si in America. In NBA", ne spune, extrem de matur, pustiul Diaconescu.

La inceputul acestei veri, Lorenzo a primit o veste senzationala: a fost chemat la probe la academia de baschet a lui Real Madrid.

Visul Real a devenit... REAL

Parea o seara de iunie ca oricare, in care Lorenzo juca baschet, afara, cu fratele lui Federico. Numai ca acum tatal lor si-a facut brusc aparitia pe teren. Vadit emotionat si el, Dragos i-a spus fiului lui: "Lorenzo, ai fost invitat sa dai probe la Real Madrid". Eforturile conjugate ale copilului si ale parintilor nu fusesera in zadar. 

"Am ajuns la Madrid si am fost extrem de impresionat. Am vazut o alta... lume a baschetului. Totul era la superlativ: sala, vestiarele, spatiile de cazare pentru jucatori, academia. Este o alta lume", povesteste Lorenzo.

La probe, romanul a convins celebrul club ca merita sa investeasca in el. Asa ca, din aceasta toamna, Diaconescu va incepe liceul si o noua perioada in dezvoltarea lui baschetbalistica la Madrid.

Secretul reusitei: seriozitate, munca si medii mari la scoala

Pare ciudat sa pui un pusti de 14 ani sa dea sfaturi. Chiar daca Lorenzo nu e un copil oarecare, ramane totusi un copil. Asa ca l-am rugat sa dea sfaturi nu neaparat altora de varsta lui; ci sa-i adreseze cateva sfaturi lui Federico, fratele lui de 10 ani. Ce ii transmite "big brother" mezinului care iubeste si el baschetul.

"Fara indoiala ca pe primul loc stau seriozitatea si munca. Daca esti serios, daca muncesti serios la antrenamente, nu ai cum sa nu resuesti. E clar ca si talentul conteaza, dar degeaba ai talent daca nu esti dispus la sacrificii pentru a slefui acel talent. Foarte importat e si sa nu fie neglijata scoala. Mie mi-a placut scoala si nu am absentat de la cursuri. Parintii mei mi-au spus de mic ca scoala ma va ajuta in viata si, intr-adevar, educatia primita in scoala m-a ajutat mult in procesul meu de dezvoltare personala si chiar sportiva. Si inca ceva, un sfat nu doar pentru Federico ci pentru toti copiii care iubesc baschetul, practica baschetul si vor sa atinga un nivel ridicat, sa ajunga in echipa nationala: sa profite din plin de sedintele de pregatire individualizata de la Arena FRB. Consider ca in ultimul an nivelul meu de joc a crescut considerabil, iar aceste antrenamente m-au ajutat extrem de mult sa ajung la acest nivel", concluzioneaza Lorenzo Diaconescu. 

Pentru noi, dialogul cu unul dintre copiii frumosi ai Romaniei a fost o incantare. Pentru Lorenzo Diaconescu a fost, probabil, doar unul dintre primele interviuri pe care le da in viata lui. De acum depinde doar de el daca peste 4-5 ani declaratiile lui vor ajunge si in mass-media centrala sau internationala. 

------------------------------------------------------------------------------------

In timpul interviului acordat de fiul ei, Geanina Diaconescu sorbea dintr-o ceasca de cafea si rasfoia paginile de internet ale companiilor aeriene, in cautarea unor curse convenabile pentru revederea de Craciun cu copilul ei. Dupa ce microfonul s-a oprit, Lorenzo nu a vrut sa-si perturbe mama. A luat o minge si a fugit in sala, sa mai arunce cateva minute la cos. Asa cum ar face, probabil, orice pusti de 14 ani indragostit iremediabil de baschet.