Vlad Moldoveanu nu mai are nevoie de nicio prezentare pentru iubitorii de baschet. Este printre cei mai importanti si experimentati jucatori ai "Vulturilor". La Cluj-Napoca, inaintea unui antrenament coordonat de selectionerul Marcel Tenter, Moldoveanu a acordat un amplu interviu, in exclusivitate pentru cititorii frbaschet.ro.

Ne desparte mai putin de o saptamana de cel mai important eveniment baschetbalistic al Europei. Ce ganduri ai?

Ganduri de... calificare. Nu stiu cati ne dau sanse la calificare, dar noi am pornit la drum cu gandul clar de a castiga doua meciuri si de a ajunge la Istanbul.

Totusi, si voi, dar si fanii, ati trecut printr-o experienta a jocurilor de pregatire in care singura victorie a fost intr-un meci cu Tunisia. In aceste conditii, este calificarea inca un vis realizabil sau mai degraba o utopie?

Daca sunt fie si doar 1% sanse, noi trebuie sa ne jucam cartea pana la capat. Daca ma intrebati acum 3-4 saptamani, cred ca sansele chiar erau in proportie de cam 1%. Acum insa, daca ne uitam mai atent, Cehia vine fara cei mai buni jucatori de pozitia 5, care sunt, de fapt, si cei mai buni jucatori din echipa: Vesely - care nu mai are nevoie de nicio prezentare - si Balvin, care a trecut si pe la Bayern Munchen si care este  printre cei mai buni pivoti din Europa. Iar, in aceste conditii, sansele noastre cresc mult in lupta cu Cehia.

Cu Ungaria ne-am batut mai mereu de la egal la egal. Intr-adevar, ei ar fi un avantaj daca ar fi venit DeAndre Kane. fundasul american naturalizat. Am inteles ca nici el nu va veni, deci si partida cu maghiarii ne este accesibila.

"Spania, Croatia si Muntenegru vin din... alt baschet"

Legat de celelalte trei echipe, Spania, Croatia si Muntenegru, trebuie sa fim realisti si sa admitem ca ele vin din... alt baschet. Provin din acel baschet cu care am facut cunostinta noi in meciurile de pregatire: baschetul care se joaca in Grecia, Lituania, Letonia si chiar si Israel. Sunt echipe de alt nivel.

Ce-i lipseste baschetului romanesc pentru a ajunge la acel nivel?

Multi, foarte multi ani de munca. Sper ca tot mai multi romani sa inteleaga cat de importanta este organizarea acestui EuroBasket pentru viitorul baschetului romanesc!

Mai important decat orice este crearea emulatiei printre romani in legatura cu acest sport. Copiii sa-si creeze idoli, gen Pau Gasol, gen Marc Gasol, Dario Saric... Sa isi doreasca sa joace baschet si sa vada ca se poate sa ajungi la acest nivel inalt daca muncesti serios.

E drept, tine si de noi un pic sa aratam ca ne putem lupta de la egal la egal cu ei, sau macar sa aratam ca putem sa jucam cat de cat la acel nivel. Asta va fi un lucru in plus in motivarea copiilor, a viitorilor baschetbalisti ai Romaniei: vor vedea ca totusi se poate, ca nu e totul un vis irealizabil; ca putem juca un sfert, doua sferturi, de la egal la egal cu Spania sau cu Croatia, ca fiecare are sansa lui, daca e serios. Pentru ca asta e principala meteahna a tinerilor din ziua de azi: spun "de ce sa ma apuc de baschet sau sa continui cu baschetul? Nu am nicio sansa sa ajung undeva sus".

Lacrimile lui Silvasan

Pana acum, EuroBasket este varful carierei tale de jucator si a jucatorilor din actuala generatie?

Da. Insa nu pot trece cu vederea faptul ca noi meritam sa ne calificam la EuroBasket 2015. Cu varf si indesat meritam. Pe munca si valoarea noastra. A fost atunci un melanj bun intre generatii: cea a lui Mihai Silvasan, generatia mea, dar si alti cativa tineri. Acea echipa a stat impreuna aproximativ 5-6 ani, a fost aproape de promovarea in Divizia A (era sistemul cu doua esaloane valorice pe atunci), insa in al doilea an al nostru ne-am despartit, din pacate. Unii au plecat la Universiada, altii au ramas cu echipa de seniori. Ne-am reunit in formula completa in anul urmator, apoi am schimbat antrenorul, iar de cand a venit Marcel Tenter, consider ca am strans randurile foarte bine, si am evoluat foarte bine in calificarile pentru EuroBasket 2015. Din pacate pentru noi, diferenta a fost facuta doar de meciurile cu Letonia, ceea ce nu mi se pare just deloc. Atata vreme cat bati de doua ori Suedia si de doua ori Slovacia si totusi ajungi sa depinzi doar de diferenta la care pierzi cu Letonia, nu e corect deloc. ?Mi-as fi dorit ca EuroBasketul organizat acasa sa vina dupa acea calificare de acum doi ani. Acea ratare a fost o dezamagire imensa pentru multi dintre noi. Stiu ca vorbeam si cu Silva (Mihai Silvasan - n.r.), si cu Juky (Tudor Jucan - n.r.), si, in general, cu cei care la putin timp dupa acel moment s-au lasat de baschet. Nu pot sa uit ce a zis Silva atunci, aproape cu lacrimi in ochi: "Nu stiu daca mai pot juca mult - pentru ca deja facea fata tot mai greu fizic - dar voi face toate eforturile necesare, voi trage de mine cat voi putea, doar pentru ca visez sa ajung la EuroBasket".

Si acea calificare a fost atat de aproape.

Mi-a parut rau. Enorm de rau. Si pentru noi, cei mai tineri, dar si pentru ei. A fost o generatie frumoasa care a apus fara sa guste din cupa succesului, desi merita fara dubiu o calificare la turneul final.

Acum, dupa acel moment, putem spune ca am luat-o de la capat. Suntem noi, generatia urmatoare, dar, din pacate, e o distanta foarte mare intre noi si cei care vin din urma. Adica suntem noi, cei de 29-30 de ani, iar urmatorii sunt generatia lui Kuti, Cate si Bobe. E vreo 10 ani diferenta intre noi.

Asta e situatia, o luam ca atare, si incercam "din mers" sa facem lucrurile bine. Ne asumam rolul de lideri, si eu, si Andrei, si Bobo, si Titus, incercam sa-i ajutam pe acesti baieti sa creasca, insa progresul lor depinde si de ei insisi; in destul de mare masura.

"Adevarata noastra sansa? Sa murim pe teren unul pentru celalalt!"

Crezi ca acum, in baschetul din 2017, forta grupului (mai) poate compensa lipsa de valoare?

Pana la un anumit nivel, da. Si cred ca pe asta ne bazam noi in meciurile cu Cehia si Ungaria. In meciurile cu Spania, Muntenegru si Croatia, e greu sa te bati avand ca singura arma doar forta de grup. Pentru ca, la un moment dat, calitatea lor individuala se va vedea. Si va face diferenta. Poti pune oricate probleme in aparare sau chiar in atac, dar va veni un moment in care la rampa va iesi un Bogdanovic, sau un Saric, sau un Gasol, care va face diferenta prin actiuni individuale.

Dar, daca noi vom fi cu adevarat o ECHIPA, daca ne vom ajuta unii pe ceilalti, daca vom dovedi o puternica forta de grup, fara indoiala ca acest lucru ne va ajuta sa iesim din competitie cu capul sus, ne va ajuta sa fim noi multumiti, mandri de cum am avoluat.

Cred ca si asta conteaza, sa dai din tine absolut tot ce ai mai bun pe teren. 100%. Sau chiar 110%. Eu unul, sunt pregatit sa dau tot ce pot, tot ce am mai bun. Si cred ca si colegii mei. Adica, in ce ma priveste, daca consider ca am dat 100% pe teren si diferenta a fost de 20 de puncte pentru adversar, inseamna ca asta e nivelul meu, al echipei noastre, si nu avem de ce sa fim rusinati. Dar, repet, cel mai important este sa dam tot ce avem mai bun din noi si sa murim unul pentru celalalt, pentru ca doar asta este adevarata noastra sansa.  

Evolutia in fata propriilor fani reprezinta o presiune suplimentara pe umerii vostri sau un ajutor important?

Ambele. Pana la urma, fanii decid cum vor sa se manifeste. Eu - am mai spus-o - cred ca va fi un avantaj mare pentru noi. S-a vazut si am simit-o pe pielea noastra in meciurile cu Israelul. Daca reusim sa marcam 4, 5, 6 puncte consecutiv, sala te "urca" instantaneu ulterior. Spectatorii ne dau un imbold pozitiv in acele momente si pot pune, pe de alta parte, presiune pe adversari.

Cat de important va fi primul meci, cel cu Cehia, si rezultatul lui?

E clar ca un debut cu dreptul ar fi de vis. Insa, atentie, nici daca pierdem, nu trebuie sa facem din asta un capat de tara. Pentru ca nu trebuie sa uitam de calificarile la "roata in trei". Eu unul, m-am cam saturat de aceasta "roata in trei", dar nu trebuie sa neglijam aceasta varianta. Chiar daca pierdem primul meci, nu vad Cehia sau Ungaria atat de puternice incat sa reuseasca sa bata pe altcineva decat sa se bata una pe cealalta. Si iata cum, daca Cehia ne bate pe noi, Ungaria bate Cehia, noi batem Ungaria si ajungem la "roata in trei". Nu ne dorim neaparat aceasta varianta, dar nu e de neglijat. Ideea e ca nu trebuie sa facem o tragedie dintr-o infrangere, ci sa ramanem concentrati pana la ultimul meci.
Sa batem Cehia si apoi sa jucam contra Ungariei, acasa, cu calificarea "pe masa" ar fi ceva extraordinar.

Croatia, mai accesibila in noiembrie

La cateva luni dupa EuroBasket va reuniti din nou, pentru preliminariile FIBA World Cup 2019. Jucati cu Italia, Croatia si Olanda...

Va fi greu. Asa, la prima "strigare", pare ca avem a treia sansa, asta desi Olanda nu e o echipa slaba, ci dimpotriva. Sa nu uitam ca acum doi ani a participat la EuroBasket. Insa, Olanda este o echipa... accesibila noua. Din echipele cu care puteam cadea in grupa, eu unul ma bucur ca a fost Olanda si nu a fost Bulgaria, de exemplu.

Nu cred ca Olanda va reusi sa bata Italia sau Croatia, la fel cum nici noi nu cred ca le vom putea invinge. Insa, la aceste preliminarii pentru "Mondiale" va fi cu totul diferit fata de prezent. In sensul ca jucatorii din NBA nu vor putea veni la loturile nationale. Daca se intampla ca nici jucatorii din Euroleague sa nu poata veni, unor echipe le va fi mult mai greu. Cel mai la indemana exemplu pentru noi: Croatia. Am inteles ca la nationala Italiei nu va fi aceeasi problema. Unele echipe, precum Milano, au anuntat deja ca isi lasa jucatorii sa vina la nationala, considerand ca actiunile echipei nationale sunt prioritare. Dar revin la Croatia: s-ar putea sa fie o "paine de mancat" pentru noi.

A luat o pauza de la Social Media

Revenim la EuroBasket: familia te va sustine din tribunele Salii Polivalente din Cluj-Napoca?

Din pacate, ai mei nu vor putea ajunge. Ma refer la sotia mea si la copiii mei. Cel mic si-a fracturat mana, a fost operat, si nu poate zbura din Statele Unite spre Romania in aceste conditii. Au bilete acum pentru Istanbul, in conditiile in care voi juca in Turcia la echipa de club, dar m-as bucura sa ajung acolo si cu nationala, sa reusim sa ne calificam, iar familia mea sa ma urmareasca din tribune in meciurile eliminatorii.

In aceste conditii, cine va fi suporterul tau nr. 1 in tribunele de la Cluj? Mama (Carmen Tocala, presedinte de onoare FRB - n.r.)?

Da. Dar nu numai ea. Vor veni si unchi, matusi, alti membri ai familiei, precum si foarte multi prieteni de la Bucuresti, toti iubitori de baschet. Insa mie nu imi sta acum gandul la ei, cu tot respectul. Sunt concentrat doar pe EuroBasket si in aceasta perioada nu vreau sa las niciun factor sa-mi distraga atentia de la competitie. De asta am si luat o pauza de pe retelele de socializare, vorbesc doar prin telefon, si doar cu cine este imperativ necesar. Vreau sa raman concentrat si cred ca acest lucru e mai important acum, in perioada premergatoare competitiei, decat dupa ce turneul va incepe.

La final, un mesaj pentru toti cei care vor fi in tribune sau in fata micilor ecrane, pe TVR, urmarindu-va...

Sper din toata inima sa ne sustina din primul minut si pana in ultimul, sper sa fie toleranti cu noi in cazul unor momente mai proaste si sa fie aboslut siguri ca toti componentii echipei nationale de baschet masculin vor da absolut totul pe teren pentru Romania.