Pe Monika Brosovszky am reintalnit-o la Sibiu, la deschiderea Campionatului National Feminin. La 37 de ani, aradeanca evolueaza pentru ICIM UVG aproape ca in tinerete. In meciul cu BBALL 6 Sepsi BC Sf. Gheorghe, Monika a inscris 9 puncte si se anunta a fi, si in acest sezon, una dintre piesele importante ale campioanei.
 
Moni, e un nou inceput de drum, un nou sezon...
Da, un nou sezon in care obiectivul nostru este acelasi: castigarea titlului. Desi, recunosc, nu va mai fi la fel de usor ca in sezonul precedent. Mai multe echipe s-au intarit, astfel ca vom avea parte de un campionat foarte echilibrat.
 
S-a reinfiintat echipa din Targoviste. Nu ai fost ofertata de...sotul tau sa joci acolo?
Nu s-a pus problema. Cand echipa din Targoviste s-a desfiintat, am ales Aradul. Daca nu veneam aici, ma retrageam. Motivatia e simpla: aici m-am nascut, aici sunt parintii mei si mie si copilului meu ne este mai usor aici, la Arad. Nu era corect nici fata de fanii Aradului sa parasesc echipa. Sotul meu a inteles.
 
Cum ti s-a parut evenimentul de la Sibiu, deschiderea Campionatului National Feminin?
Recunosc ca, la inceput, am fost sceptica. Ma gandeam: „Pentru ce sa mergem atatia kilometri, ce poate fi asa interesant?”. Insa, dupa ce am vazut evenimentul, dupa ce am trait bucuria de a vedea toate jucatoarele, colege mai vechi, oameni de baschet si publicul minunat, am fost extrem de incantata, de fericita. A fost o idee senzationala si sper sa fie pusa in practica in fiecare an.
 
La acest eveniment ai fost aplaudata de peste 1000 de oameni si in ipostaza de manechin...
(rade) Da, am purtat creatiile Anka’s, la inedita prezentare de moda din prima zi a evenimentului de la Sibiu. Nu pot spune ca nu am avut emotii! Insa aplauzele publicului mi-a dat incredere. Cand joc e mai simplu, ma antrenez pentru asta, insa cu prezentarile de moda nu prea sunt obisnuita. Ma bucur ca m-am descurcat.
 
Iti mai este gandul la echipa nationala? Ai accepta o eventuala convocare?
Eu nu mai sunt la prima tinerete. De asemenea, stiti cu totii ca m-am retras de la echipa nationala. Am vrut sa ma dedic familiei, copilului, macar in vacante sa stau cu copilul meu. Insa baschetul face parte din viata mea. Iar o „portita” de intoarcere am lasat... Daca Romania va avea cu adevarat nevoie de mine, daca voi fi chemata sa ajut, voi raspunde “prezent”.Echipa nationala nu se refuza!

Mai multe poze de la evenimentul de la Sibiu gasiti aici.