Academicianul Adrian Bejan a fost prezent, vineri, in aula Academiei Romane, cu prilejul lansarii editiei in limba romana a cartii sale de mare succes, “Design in nature”. La prima vedere, evenimentul pare a nu avea vreo legatura cu baschetul... Numai ca, lansarea de carte de la Academia Romana l-a avut in centrul atentiei pe cel care a fost in tinerete o mare speranta a baschetului romanesc, academicianul Adrian Bejan fiind prin anii ’70 component al nationalei de tineret a Romaniei, avandu-i colegi pe Titus Tarau, Mircea Chivulescu sau Nicu Parsu!
Recunoscut in prezent ca somitate in materie de inginerie termodinamica, este considerat “parintele” teoriei privind organizarea naturii, cu aplicatii in evolutia sportului. Devenit celebru in lume prin explicatiile referitoare la evolutia speciilor in formele ingineriei prin “Teoria Constructala”, academicianul Adrian Bejan a analizat si previzionat exceptionalele performante sportive realizate in timp de campionii olimpici Usain Bolt sau Michael Phelps. Putem spune, astfel, ca fostul baschetbalist din Galati a uimit America, si nu numai, dovedind ca sportul si stiinta pot fi imbinate la un inalt nivel. De altfel, celui care a devenit o personalitate marcanta in domeniul stiintelor aplicate mai ales prin revolutionara teorie constructala ii place sa recunoasca: “Baschetul m-a ajutat sa fac performanta in stiinta!” Ca o recunoastere a meritelor sale stiintifice, Adrian Bejan a devenit membru de onoare al Academiei Romane, fiind astfel primul baschetbalist roman care se alatura elitelor tarii...

Cu sprijinul fostului nostru coleg Edward Stanescu, dar si a fostului mare international Titus Tarau, va prezentam mai jos povestea romantata a academicianului Adrian Bejan, in care fostul baschetbalist vorbeste despre cum a reusit sa imbine sportul cu stiinta...
 
Sa incepem cu inceputurile...
 
Sunt originar din Galati si provin dintr-o familie de intelectuali. Tatal meu era un exceptional medic veterinar, educat la Bucuresti, primul din familie plecat de la tara si ajuns cineva, cu bursa militara in perioada interbelica. Mama era farmacista, cu facultate facuta tot in Capitala. N-au fost membri de partid si au fost identificati de comunisti ca familie de intelectuali burghezi. Cand au venit comunistii la putere si a inceput dictatura proletariatului i-au arestat pe amandoi. N-au facut nimic impotriva, dar au fost considerati inamicii regimului pentru ca nu faceau parte din clasa muncitoare...
 
Cum ati ajuns sa practicati baschetul?
 
Pot spune ca sportul, in general, si baschetul in mod special, mi-a fost, in fapt, educatia... Am avut sansa de a fi nascut si crescut ca vecin al terenurilor de sport din Galati. Eram vecini cu locurile unde marii sportivi din oras isi pastrau mingile si echipamentul. Am crescut ca baiat de mingi... copil, nu de strada, ci al terenurilor de sport. Este, daca doriti, ca o poveste comuna, in care copilul creste cu mingile pe terenurile de sport. Pentru mine a fost o educatie continua, alaturi de copii mai mari. Am, de fapt, pustiul acceptat sa joace la echipa de seniori. Eram clasa a XI-a la Liceul Vasile Alecsandri si jucam in cinciul de baza al echipei Politehnica Galati. Am jucat, chiar daca eram mai mic, nu am stat pe banca! De altfel, un an mai tarziu, dorinta de a juca la nivelul Diviziei A in continuare m-a facut sa merg la Politehnica din Galati, desi puteam sa-mi aleg oricare alta facultate, deoarece terminasem cu 10 pe linie bacalaureatul! Am ramas, insa, la Politehnica Galati, ca sa joc in primii cinci. Imi aduc aminte ca eram extrema si imi placea sa patrund sa arunc de la distanta. Si sa marchez! Aveam o echipa cu oameni seriosi, jumatate erau studenti iar cealalta jumatate aveau familie, casa si cariera profesionala. Eram mezinul echipei si eram mandru.. Eram animat de viitor... Ma vedeam un invingator de mic! La Politehnica Galati am jucat 3 ani si jumatate, timp in care am ajuns si in lotul national de tineret al Romaniei, alaturi de prietenul meu Titus Tarau. Asa am ajuns prieten cu Titus, care in campionat era inamicul nr. 1 de la Steaua, dar la lotul national era altceva. Ne antrenam cu Petrica Vasiliu si cu maestrul Popescu. A venit momentul februarie 1969, cand am plecat in SUA!
 
Cum era baschetul romanesc in acei ani?
 
Baschetul era o societate de oameni bine crescuti. La Galati, formam un grup de oameni culti, studenti, familisti, nu eram golani. Nu faceam dezastre prin hotelurile unde eram cazati sau pe terenurile de joc. Eram vorbitori de limbi straine iar in deplasari imi aduc aminte ca toti aveau carti de citit in geanta de echipament. Pot spune ca sportul ne-a civilizat. Cei tineri trebuie sa stie ca sportul te invata ca este onorabil sa te straduiesti sa invingi. Sa fi mai bun decat ceilalti. Este o tendinta sanatoasa, educativa, pentru toti cei care practica sportul. In stiinta, spre exemplu, nu este asa. Faptul ca o persoana ajunge sa publice un articol, o carte, care-i aduce faima, starneste imediat o invidie de neinteles! In sport, daca invingi este simplu, esti apreciat, deoarece ai castigat pentru ca esti mai bun decat adversarul. Nu este loc de interpretari. In stiinta daca esti bun la ceea ce faci devine o sursa de placere intelectuala. In concluzie, cred ca tinerii trebuie sa raspunda chemarii sportului, deoarece te educa, te intareste si iti dezvolta spiritul competiei...
 
Aveati 10 pe linie la scoala si prcaticati si baschet. Cum reuseati?
 
A fi sportiv si student a fost educatia mea, dar cele doua domenii nu s-au confundat. Ideea era sa fiu bun in ambele! Si cred, fara falsa modestie, ca viata mea este o dovada vie ca poti face si carte si sport, in tandem, la un nivel inalt, dar nu trebuie sa le amesteci. Imi aduc aminte ca in Galati nu erau multe sali si era concurenta mare cu voleiul si handbalul. Aveam antrenamente de la 11 seara si ajungeam acasa obosit mort, mama imi punea ceva sa mananc inainte sa dorm iar dimineata la prima ora trebuia sa merg la cursuri. In deplasari imi faceam temele prin trenuri si citeam cursurile. Dar asta a fost foarte bine pentru ca am fost nevoit sa muncesc dupa un program bine stabilit. De atunci am deprins organizarea timpului. In plus, nu fumam, nu beam, eram atent cu viata mea!
 
Sa ne intoarcem la momentul plecarii din tara...
 
Da (inspira adanc). Ca elev la Liceul Vasile Alecsandri am participat la cateva Olimpiade de matematica pe care le-am castigat, dar nu la nivel national. Cand eram la facultate am participat in 1968 la un concurs de matematica si am castigat unul din cele sase bilete... Pot spune ca am avut si un noroc, dar prefer sa nu mai vorbesc despre episodul plecarii in SUA. Este un episod mai amuzant cand am ajuns in America si am depus o cerere sa intru la Massachusetts Institute of Tehnology. La evaluare, au crezut ca diploma mea de bacalaureat este de absolvent de inginerie si m-au admis din greseala pentru doctorat! Le-am explicat si si-au dat seama pana la urma de greseala si m-au acceptat la MIT. Imi doream foarte tare sa fiu un castigator, dar porneam cu un dezavantaj mare, deoarece am ajuns acolo cu limba franceza. Nu eram vorbitor de engleza si veneam dintr-o tara din care nu se prea venea in SUA. Eram privit ca unul de pe Marte! Pe vremea aceea, romanii, rusi, esticii in general, aproape ca nu existau pentru ei. Asta a fost marea crima a regimului comunist, ca ne-a scos din randul lumii. M-am simtit suparat si provocat. Stiam de unde vin si ce pot... Ca pot sa-i bat pe toti, dar izolarea Cortinei de Fier iti dadea o senzatie stranie in raport cu ceilalti. Pana la urma, insa, am ajuns sa fiu printre sefii de promotie de la MIT!
 
Dar cu baschetul cum a ramas?
 
De cum am ajuns acolo mi-am dat seama ca trebuie sa renunt. Ca nu le mai pot face in paralel... Din 1969 am ales partea academica si n-am pierdut! Mai joc din placere baschet si astazi. Dar varsta nu-mi permite un lux prea mare. Am primit deja semnale de la organism ca trebuie sa fiu mai atent, asa ca ...
 
Sa revenim, insa, la cursul vietii dumneavoastra, dupa MIT...
 
Specialitatea mea este ingineria termodinamica. Dar experienta mea din tinerete, cuplata cu studiile ulterioare, m-a ajutat mult sa ajung la Teoria Constructala. In fapt, o lege despre un fenomen universal: generarea albiilor de curgere pentru diferite "fluide" (apa, aer, sange, fluxuri electrice sau calorice, trafic terestru, acvatic sau aerian etc). Definitia Legii Constructale este: Pentru ca un sistem macroscopic de marime finita sa supravietuiasca, configuratia sa trebuie sa evolueze astfel incat sa ofere cel mai bun acces curentilor care-l strabat.  Este un principiu de fizica al organizarii naturii, cu factori din geografie, istorie, geologie, atmosfera, hidrosfera. Si s-a gasit Adrian de la Galati (rade) sa asambleze aceste lucruri, pentru ca, in tara, am fost instruit in toate directiile. Modul de a ma antrena in baschet, experientele olimpice la matematica si educatia din inginerie m-au ajutat sa arat tuturor cum este organizata natura, cum sunt mamiferele, de ce este nevoie de strazi, autostrazi, retele de canalizare etc.
 
Exista o legatura si cu sportul?
 
Sportul are un loc important in Teoria Constructala. M-a ajutat sa descopar ce inseamna locomotia animala. O teorie a evolutiei sportului este un banc frumos de discutat intr-un bar, dar si un mesaj strident in biologie, acceptat. Este o explozie de succes! Legea Constructala arata ca fiintele mai mari, indiferent ca traiesc pe uscat, in apa sau in aer, sunt destinate sa se miste mai repede decat cele mici. Iar aceasta concluzie serveste azi ca o teorie a evolutiei sportului. Cifrele statistice arata clar ca sprinterii sau inotatorii mai rapizi sunt mai mari, iar marimea confera nu doar putere, ci si viteza, si te ajuta la performante sportive ridicate. Exista o diferentiere de potential natural si genetic. Natiunile care au locuitori de statura mai mica nu au cum sa atace podiumurile la natatie sau atletism, dar sunt foarte buni pentru box sau lupte. Cred ca singurul mod de a pastra curat sprintul, pe pista sau in bazin, este acela de a instaura categorii de marime, de talie, ca la sporturile specifice care au categorii de greutate.
 
Ce sport ar fi potrivit pentru romani?
 
Noua, romanilor, ne plac goangele, mai calcam gresit pe langa trotuar, vorbim impotriva dogmei, dar in schimb avem creativitate. Asta e sportul nostru numarul 1: inteligenta! Ma bucur ca in prezent Romania conteaza in lume si suntem recunoscuti ca o forta intelectuala. Uitati-va la romanii care sunt in America, Germania, Anglia, Italia, Spania sau Franta, remarcandu-se in domenii creative. Stiinta nu este despre nationalism. Dar numele si originea omului de stiinta sunt importante si reprezinta o recunoastere a tarii natale ca si contribuitor la bunul mondial. Asta inseamna civilizatie! Iar ce fac eu azi in stiinta sta pe picioare tari pentru ca am in spate educatia din sport! Un tipar pentru romani: trebuie sa-si asculte chemarea, indiferent de domeniu. Daca esti bun in ceea ce faci, din convingere, ai o sansa sa beneficiezi toata viata de o placere intelectuala. Dar, trebuie sa fi si norocos sa ai chemare!
 
Despre facultatea la care predati in prezent?
 
Predau la cea mai faimoasa fabrica de baschet din lume, Duke University (n.n. – echipa care a castigat patru titluri cu antrenorul Mike Krzyzewski), care are una dintre cele mai celebre echipe din NCAA. Desi predau inginerie sunt cunoscut in universitate ca avand origini sportive. Urmaresc asiduu meciurile echipei. Studentii mei sunt interesati de subiect iar la cursuri le vorbesc deseori despre cum am crescut in spiritul acestui sport. Le vorbesc si despre Romania, despre geografie, istorie si limba. Si aceste informatii fac parte din teoria mea... Pe de alta parte, constat ca in multe centre americane exista tendinta de a cocolosi sportivul mare pe zona de scoala, fiind asimilat ca un bussines pentru universitate. Dar e onest sa nu confundam cele doua teritorii, sportiv si academic, iar viata mea este un exemplu ca le poti urma in paralel, completand una cu alta!
 
Dar despre familia dumneavoastra, copii joaca baschet?
 
Baiatul meu, William, a jucat baschet si fotbal in liceu. Dar in prezent a ales sa joace fotbal. A fost chemarea lui sa aleaga fotbalul. Si-a ascultat vocea interioara. Tinerii trebuie sa-si asculte chemarea in sport. A terminat cursurile universitatii Georgetown. Mai am doua fete, Cristina, care si-a dat doctoratul in istorie la Oxford, si Teresa, care a terminat stiinte politice la Yale.  
 
Cu sportivii romani din SUA, cu baschetbalistii, aveti legatura?
 
La putin timp dupa ce am ajuns in SUA am avut privilegiul prin intermediul socrului meu, Bill Riordan, care era organizator de turnee si mult timp a fost managerul lui Nastase si Connors, sa merg deseori la meciuri de tenis. Am fost inclusiv la finala Cupei Davis de la Charlotte, din '71. Suntem buni prieteni cu Ilie Nastase, care din punctul meu de vedere a facut multe servicii Romaniei, inainte de Nadia si altii. Despre baschetbalistii romani care au venit in SUA am auzit ca au facut lucruri bune unde au fost. Cu Ghita Muresan chiar m-am intalnit... Tin legatura in permanenta si cu fosti colegi din tara, cu prietenul meu Titus Tarau, care ma informeaza despre baschetul romanesc.
 
In incheiere, cateva cuvinte despre faptul ca sunteti primul sportiv membru de onoare al Academiei Romane.
 
Credeti ca sunt primul om crescut in sport si prin sport care obtine o astfel de recunoastere academica? Tot ce-i posibil! Gestul facut de Academia Romana a fost o surpriza totala pentru mine. N-am stiut de ideea celor care m-au propus. Am fost invitat si sunt onorat. Nu m-am gandit nici o secunda ca eu, baiatul de mingi crescut pe terenul de sport, am veleitati de academician. E interesant si cred ca lumea poate sa vada ca viata te duce in directii neasteptate!
 
Va multumim pentru amabilitate si va dorim mult succes in continuare!
 

Membru de onoare al Academiei Romane
 
Academia Romana a decis sa-l faca membru de onoare pe Adrian Bejan deoarece este „cel mai activ si vizibil termodinamician tehnic din lume, inventatorul legii constructale in natura, singurul roman pe lista celor 100 cei mai citati din lume in inginerie”.
 

Legea Constructala explica performantele sportive

Academicianul Adrian Bejan a publicat mai multe articole si carti despre Teoria Constructala iar intr-un studiu de specialitate publicat impreuna cu Jordan Charles a subliniat trei repere edificatoare in sport referitoare la ultimul secol:
- inaltimea medie a sprinterilor a crescut cu 16,2 cm (cu explicatii la performantele obtinute de campionul olimpic Usain Bolt)
- inaltimea medie a inot?torilor de la 50 si 100 m liber a crescut cu 11,4 cm (cu explicatii pentru performantele campionului olimpic Michael Phelps)
- media de inaltime a oamenilor a crescut cu 5 cm.
Totodata, acelasi studiu arata ca atletii de culoare au un avantaj asupra celorlalti deoarece plasarea centrului lor de greutate este cu 3% mai sus la sportivii de culoare decat la albi, ceea ce, in atletism, ofera un plus de 0,15 secunde la fiecare pas al sprintului. Aceeasi explicatie acorda un avantaj albilor la natatie, deoarece pot avea deasupra apei o portiune mai mare din partea superioar? a corpului, generand si invingand valuri mai mari, ducand la o viteza crescuta.