Una dintre marile sperante ale baschetului feminin romanesc, tanara internationala Sonia Ursu, a revenit zilele trecute din Coreea de Sud incununata de succes. Transferata in toamna la Woori Bank Hansae, din liga profesionista coreeana WKBL, Sonia Kim Ursu a adunat cu noua sa echipa toate trofeele posibile din acest sezon: cupa si campionatul in Coreea de Sud si Cupa Asiei! Bucuroasa ca a revenit in tara, componenta de baza a nationalei U20 ne-a acordat in exclusivitate un interviu despre experienta ei de sase luni in Asia, despre planurile de viitor, dar si despre sansele nationalei la Europenele din vara, din Bulgaria.
 
1. Bine ai revenit acasa Sonia Kim Ursu? Cum a fost?
 
Bine v-am gasit! Sunt foarte bucuroasa ca am ajuns din nou acasa si ma simt nemaipomenit. A fost o experienta unica, greu de uitat. A fost si greu, dar si frumos. A fost pentru prima oara cand am plecat din tara ca sa joc in baschetul profesionist si cred ca pot spune fara sa gresesc ca am avut parte si de multe satisfactii.
 
2. A fost un sezon reusit?
 
Un sezon nu reusit, ci foarte reusit! Deoarece echipa la care evoluez, Woori Bank Hansae, a fost in ultimii sapte ani pe ultimul loc in clasamentul Ligii Profesioniste sud-coreene WKBL. Iar in acest an, au facut multe schimbari, a fost schimbat staff-ul tehnic, si au reusit sa aduca echipa pe culmile gloriei. Am castigat campionatul si cupa in Coreea de Sud, precum si Cupa Asiei (n.n. – competitie in care participa cele mai puternice cluburi din Asia).
 
3. Te-ai adaptat rapid stilului asiatic? Cum arata o zi petrecuta la echipa?
 
Dupa parerea mea, cred ca m-am adaptat destul de repede si am facut o treaba destul de buna. La inceput, mi-a fost foarte greu, deoarece intrasem intr-o cultura noua, total diferita de cultura europeana, dar am reusit!
Hm, o zi din viata mea de acolo? Pai ar fi cam asa.. La ora 7:00 desteptarea. Urmeaza trei (!) antrenamente pe zi: cel de dimineata, de aproximativ trei ore, la care  prima oara intram la sala de forta iar dupa aceea avem individualizare si aruncari. La antrenamentul de dupa-amiaza, care dureaza vreo doua ore, aveam pregatire fizica, cu sprinturi si alergare timp de o ora, dupa care urmau exercitii de 3X3, 4X4, 5X5, si exercitii tactice, pentru schemele de joc, urmate din nou de aruncari. La cel de seara, aveam o ora sau chiar doua ore de aruncari si individualizare. Ne spuneau ca doar "cine doreste" sa vina la antrenament, insa mereu a fost obligatorie prezenta! Incredibil este ca toate aceste activitati, respectiv masa, somnul, antrenamentele, se desfasoara intr-o singura cladire foarte mare... Iar iesirea afara, in oras, este interzisa! In sase luni cat am stat acolo, cred ca am iesit de maxim sase ori la program liber ales...
 
4. Cum au fost antrenamentele si perioada de pregatire la profesionisti?
 
Asa cum v-am raspuns si la intrebarea precedenta, dupa parerea mea baschetul profesionist coreean inseamna disciplina, sacrificii si multa multa munca luata foarte in serios. Nimic nu se face in gluma, iar la antrenamente trebuie sa dai tot timpul 100%... si ceva in plus! In perioada competitionala nu ai timp sa te gandesti la altceva, pentru ca trebuie sa fi concentrat doar la antrenamente si la jocuri.
 
5. Cum te-ai impacat cu echipa, cu antrenorii?
 
Exista o ierharhizare foarte clara in societatea coreeana iar relatiile sunt stabilite clar de la nivel la nivel. De exemplu, daca fetele mai in varsta vor sa le atentioneze pe incepatoare, adica pe cele mai tinere, o fac numai prin intermediul fetelor cu varsta mijlocie! Regulile sunt foarte stricte si cele mici, adica tinere (rade), au cele mai mari indatoriri, de la spalat sistematic sala, dus la spalat echipamentul si readus in camera fetelor mari, sters bancile, carat apa si prosoapele. In plus, dupa fiecare antrenament trebuie sa asculti cu atentie concluziile. Si asta cu capul plecat... Din fericire, antrenorii ma plac foarte mult si ma inteleg bine cu ei.
 
6. Apropo de antrenori, sunt multumiti de tine?
 
Eu sper ca da. Asa am simtit. Mi-au dat incredere si ni-au oferit sansa sa si joc. De altfel, o dovada in plus ca au fost multumiti de randamentul meu si de modul cum am raspuns la pregatire si la jocuri, este ca mi-au solicitat sa raman si anul viitor. Ce-i drept, mai am multe de invatat si trebuie sa mai lucrez serios la aparare si la aruncarea cu mana stanga.
 
7. Ce vei face in continuare?
 
Dupa cum v-am spus, mi-au solicitat sa raman in continuare si am semnat pentru sezonul urmator cu Woori Bank Hansae. Deci, in ciuda unor sacrificii, am decis sa merg mai departe si sa raspund provocarii!
 
8. In vara, la nationala, te asteapta Europenele U20...
 
Abia astept convocarea la lotul national si sa ma revad cu prietenele si colegele mele. Asa cum am spus si cand am plecat, chiar daca m-am decis sa joc la mii de kilometri distanta de casa, voi raspunde oricand cu mare placere la convocarile nationalei Romaniei. Referitor la U20, am incredere in domnul profesor Dan Fleseriu, am mai lucrat cu dansul la lotul de U18, si sunt convinsa ca vom da tot ce avem mai bun pe teren ca sa obtinem rezultate notabile. Am o pofta de joc nebuna!